" DE POTI SA MA AJUTI, NU-NTOARCE CAPUL,

IN LOCUL MEU PUTEA FI ALTUL,

PUTEA FI CHIAR COPILUL TAU

CE BINE CA NU E....SUNT EU... "

miercuri, 21 noiembrie 2012

Terapia de acasa IX - CUM, UNDE si CU CE SCOP facem terapie...


   Incet incet, la noi se contureaza un nou stil de invatare si predare, au trecut mai bine de 6 luni de cand am schimbat coordonarea spre ABA/VB, coordonare acreditata BCBA dar care iata ne demonstreaza ca am luat decizia cea mai potrivita pentru Cosmin.

   E foarte important pe tot parcursul desfasurarii terapiei sa putem raspunde la cateva intrebari simple: CUM facem terapie, UNDE si CU CE SCOP putem face acesta terapie....
Iar toate aceste raspunsuri trebuie sa se plieze intotdeauna pe fiecare copil in parte, pe fiecare moment unic din dezvoltarea sa...asta fiindca nu putem lua un " calup" de programe pe care il introducem si il lucram de capul nostru ( "CUM ?" ), numai la masuta ( "UNDE ?" ) si cel mai important  : il ajuta efectiv pe copil acele programe? ( " CU CE SCOP ?" )....

Tehnic , prin ABA il poti invata pe copil, in functie  de nivelul fiecaruia, cam orice notiune iti propui sa introduci...dar oare acesta sa fie scopul final al terapiei? Oare cati inteleg ca terapia trebuie modelata incet incet spre o invatare cat mai " naturala", care sa " normalizeze" cumva procesul de gandire si sa duca usor usor  spre dezvoltarea unor raspunsuri logice din partea copilului ? Facem din ei " robotei" la masuta sau in casa, dar cand iesim cu ei in oricare alt loc,  ne dam seama ca nu interactioneaza deloc cu mediul si cu cei din jur , nu initiaza nici un contact si cu greu colaboreaza cu persoane straine...

   Tocmai aici e marea lor problema, specifica de altfel diagnosticului in sine, dar chiar si aici se poate interveni, tot cu ajutorul terapiei dar mai ales cu implicarea totala a parintilor...Bineinteles ca acest lucru e posibil doar dupa ani de terapie, fiindca nu poti face acest lucru cand copilul nu are pic de contact vizual, nu sta nici 30 de secunde in sarcina si nu intelege mai nimic din tot ce se petrece in jurul sau....Dar pe de alta parte, de prea multe ori se merge pe aceeasi directie rigida a terapiei , uitand poate ca si acesti copii, chiar si cu autism, pot evolua in timp si trebuie " normalizat" , atat cate se poate, procesul de predare si invatare ...chiar daca se pastreaza aceleasi principii si exista niste obiective, clar determinate dinainte...

     Terapia lui Cosmin de acasa acum se desfasoara foarte putin la masuta ( doar coloratul/ pictatul, plastilina si scrisul le facem acolo), in rest jumatate din sesiuni se axeaza pe invatare incidentala si in mediul natural, bineinteles pastrand aceleasi obiective clare din programele zilnice, colectand date si pastrand rigurozitatea unei terapii structurate. Insa acest lucru il stim doar noi terapeutii, fiindca e un mare castig in aceasta batalie sa il poti face pe copil sa nu simta ca este la " lectii" si motivatia lui interna de a invata lucruri noi, sa primeze in fata unei atitudini de tolerare din partea copilului , fata de terapeuti si terapie in general...

    Acum suntem in perioada in care Cosmin poate discrimina intrebari diferite legate de aceeasi notiune  ( " CE este" " Ce faci cu ? ", " CUM este? "- mixand in continuu ordinea intrebarilor ), dar in acelasi timp suntem si in perioada in care in sfarsit Cosmin pune intrebari " Unde e? , " Ce e?" , De ce ? "  Cine" etc...
       Insa n-am fi putut sa-l invatam atat de rapid sa intrebe " Unde e? ", daca nu ne foloseam de ciocolata -dupa care e innebunit ( aici e vorba de motivatia lui interna ) si l-as fi pus sa intrebe de exemplu in prima instanta  " Unde e creionul? " - cand de fapt,  lui nu-i place deloc sa coloreze). Aici e una din " cheitele" terapiei - pe care din pacate prea putini o iau in calcul....Copilul TREBUIE sa ajunga sa-si doreasca sa invete lucruri noi, nu doar sa tolereze ceea ce incercam sa facem noi cu el... Si oricat de simplu ar parea la prima vedere, in realitate este extrem de dificil sa realizezi acest lucru...insa chiar SE POATE....






In continuare incercam sa dezvoltam cat mai mult verbalizarea din timpul jocului, in mediul natural,  aspect la fel de important precum denumirea actiunilor din 2D



Fiindca incercam sa ajungem catre o pronuntie din ce in ce mai corecta , lucram pe poezii ( aici automatizam sunetul " N" )


Notiunile noi , pot fi introduse foarte usor, exact in jocurile care-i fac placere lui Cosmin ( cercurile):


    L-am invatat incet incet sa foloseasca limbajul pragmatic ( " Lasa-ma te rog", " Da-te la o parte" ) tocmai pentru a-l invata incet incet sa evite si singur situatiile in care ar fi devenit frustrat sau nervos  - fiindca e mult mai important sa previi un astfel de comportament, decat sa-l gestionezi in momentul in care el apare...
Si chiar am reusit sa extindem acest lucru si cu pisica din casa, care se tine " scai" de el mai tot timpul...:))


     Pe tot parcursul zilei , incercam sa incurajam cererile de orice fel, cat mai multe la numar , in situatii cat mai naturale si neaparat axate  pe ceea ce-i place mai mult, fie ca e vorba de dulciuri, jucarii sau activitati distractive ( si din nou ajungem la motivatia interna)... Un prag foarte important in corectarea pronuntiei a fost atins, in momentul in care el a inceput sa constientizeze singur anumite greseli si sa inteleaga ca trebuie sa si le corecteze - etapa foarte importanta depasita -  si asta  am remarcat -o si in anumite forme de sterotipii, unde a inceput sa-si dea seama singur ca nu e bine ceea ce face si e indeajuns sa-i spun " joaca-te frumos cu masina", iar el sa nu  mai invarta rotile , ci s-o plimbe fumos ca orice baietel de varsta lui.... 



      Am inceput un nou capitol in terapie si prin faptul ca am schimbat gradinita si am devenit " shadow" pentru el intr-un program Fastrackids, pe care l-am considerat cel mai potrivit pentru el la ora actuala, cu obiective clare cum ar fi : socializare, comunicare functionala , reciprocitate sociala, plus invatare incidentala si in mediul natural...Dupa cateva zile, deja putem spune ca ne place la nebunie si cu siguranta vom avea numai lucruri frumoase de povestit de acolo...

 Si nu in utlimul rand, la evaluarea anuala pentru referatul lui Cosmin, dupa 2 ore petrecute in cabinet, s-a concluzionat ca a facut " un salt spectaculos" in ultima perioada, ca " vorbeste in propozitii", " are "o memorie foarte buna", " discontactul" dintre el si mediu sau persoanele din jur aproape ca a disparut si incet incet " iese din spectru"...

Si uite asa, treapta cu treapta, speram sa urcam spre recuperare si integrare...