Terapia de acasa III - teorie, practica si instinct de parinte...

    De curand am inceput un important curs ABA , care simt ca ma ajuta enorm si cu siguranta imi va fi de un real folos in tot ce mi-am propus in viitor pentru Cosmin ...Primul gand dupa primele ore de curs  a fost acesta :  teoria si practica in acest domeniu sunt vitale, dar mai important de atat - ele sunt amandoua la fel de importante , IMPREUNA si niciodata, dar niciodata,  una nu o poate exclude sau substitui pe cealalta...Daca la acestea se adauga instinctul de parinte sau daruirea si flerul ascutit al unui terapeut , programe de lucru atent  construite de toata echipa impreuna cu un coordonator iscusit, exista intr-adevar sanse foarte mari ca acel copil sa se apropie din ce in ce mai mult de recuperare...Acestia sunt intr-adevar factori hotaratori care tin strict de procesul terapeutic si ar mai fi de adaugat, ca la fel de importante raman in continuare varsta la care incepe copilul terapia, cat de intensiv este ea aplicata , gradul de implicare al familiei etc.
  Sunt multumita ca una dintre tehnicile pe care le-am aplicat instinctiv, citite " din carti" ( despre care am scris in alta postare cu referire la terapia de acasa) si anume " transferul intre operanti", este intr-adevar recunoscuta ca fiind deosebit de importanta in multe programe si are uriasul rol de a-l pregati pe copil pentru programele viitoare, pentru ca intotdeauna aceste programe trebuie construite unele " pe" altele .... "Transferul intre operanti" l-am folosit in programul de potriviri , culori, cifre iar in primul filmulet de mai jos este exemplificat si in programul de sortari...
   Pe scurt , chiar daca programul presupune sortarea de catre Cosmin a cartonaselor prezentate , pe aceeasi categorie ( aici in filmulet, categoriile sunt  " fructe" si " animale" )   , in loc de SD-ul : " Sorteaza" extind putin si spun " Sorteaza fructe" sau " Sorteaza animale" - astfel Cosmin are toate sansele sa extinda si in receptiv/expresiv categoriile , chiar daca in principiu e doar un program de sortari...La noi a functionat extraordinar de bine si in programul de receptiv, fiindca am transferat usor itemii si in expresiv, iar astazi Cosmin are peste 100 de notiuni genereale in expresiv , asa ca am ajuns si la stadiul de a invata spontan din mediu si mai mult de atat, de a le folosi functional in viata de zi cu zi....
   Asadar, in perioada imediat urmatoare ne vom lua " la tranta" cu propozitii lungi, apoi conversatie simpla , reciprocitate sociala etc....dar mai avem in fata  un drum lung de " batatorit" cu sute de exercitii si ore de lectii, insa acum, dupa toate aceste reusite, avem mai mult ca niciodata credinta ca SE POATE...
   Cosmin progreseaza deosebit de frumos, multumim lui D-zeu , iar de la o saptamana la alta invata tot mai multe lucruri noi, expresivul asa cum am  spus, efectiv a " explodat", pronuntia e din ce in ce mai buna si incet incet speram sa putem sa incepem si " conversatii" scurte...
    Luptam cu autismul si nu e usor...dar nici imposibil... Asa ca mergem tot inainte, ca inapoi nu mai avem ce face...

P.S. : In toate filmuletele prezentate din categoria " Terapia de acasa", "terapeutul" cu care lucreaza Cosmin, sunt chiar eu, mama lui....asadar : mult CURAJ dragi parinti...

Atat de trist, emotionant , dar mai ales cumplit de adevarat...

     
              „Mă cheamă Autism „
                                                                         de Omri Fiman/Marty Murphy

 

      " ...Salut. Daţi-mi voie să mă prezint. Mă cheamă Autism. Probabil că mă cunoaşteţi sau ştiţi despre mine. Sunt o tulburare, o “afecţiune” care atinge multe persoane. Lovesc după bunul plac, când şi unde vreau. Spre deosebire de Sindromul Down sau alte “defecte”, nu las urme acolo unde lovesc. De fapt, mă mândresc cu faptul că mă infiltrez în viaţa unui copil lăsându-l în urmă deosebit de frumos. Mulţi oameni nici nu ştiu că sunt acolo. Ei dau vina pe copil , pentru ce-l pun eu să facă. Eu sunt Autism şi fac ceea ce poftesc.                                                                     

     Eu sunt Autism. Lovesc atât băieţi cât şi fete. Bebeluşi şi copilaşi. Cele mai bune victime ale mele sunt băieţei de 2 ani, dar orice copil este bun. Îmi plac copiii şi ei sunt întotdeauna adevăratele victime, deşi iau ostatici şi pe alţii din familie. E ca şi cum iau doi la preţ de unul. Afectez copilul şi “infectez” toată familia.

     Eu sunt Autism. Lovesc atât pe bogaţi cât şi pe săraci. Cei bogaţi se luptă cu mine prin educaţie şi terapie. Cei săraci îşi trimit copiii de-acasă şi n-au putere să se lupte cu mine. Sunt mai capabil să câştig în viaţa copiilor săraci decât a celor bogaţi, dar încerc să prind rădăcini oriunde.

     Eu sunt Autism. Sunt o tulburare ce nu face deosebiri. Lovesc albi şi negri, mexicani, ucraineni, ruşi, polonezi, slavi, japonezi, coreeni şi finlandezi. De fapt, lovesc oriunde pe Pământ. Nu cunosc vreo limită de ordin geografic.

     Eu sunt Autism. Nu deosebesc nici după religie. Lovesc evrei şi creştini, musulmani şi budişti, ateişti şi agnostici. Nu-mi pasă de religia unei persoane sau ce credinţe are. Când lovesc, oricum va fi puţin timp pentru aşa ceva. Afectez membrii oricărei religii de pe planetă.

     Eu sunt Autism şi sunt puternic şi devin din ce în ce mai puternic cu fiecare an, cu fiecare lună, cu fiecare zi, cu fiecare minut şi cu fiecare secundă care trece. Sunt îngrijorat că se vor da bani ca să fiu combătut atât eu cât şi stăpânirea mea asupra copiilor, dar deocamdată nu am a mă teme. Unele ţări precum Kuweit dau ceva bani să-i ajute pe cei ce i-am lovit, iar altele, precum Statele Unite, mai degrabă irosesc bani pe lucruri ridicole cum ar fi descoperirea numărului de indieni americani care practică Voodoo în loc să se lupte cu mine. În aşa atmosferă pot înflori şi face rău atât cât voiesc. În aşa locuri îmi frec mâinile cu drăcească bucurie la gândul problemelor pe care le pot face copiilor, familiilor lor şi societăţii în general.

    Eu sunt Autism. Când sosesc, sosesc să stau. Fur visurile şi speranţele familiilor şi le zdrobesc cu plăcere. Văd confuzia şi teama din ochii victimelor mele şi văd formarea ridurilor, grijile şi durerea pe feţele părinţilor. Văd jena produsă de copiii lor din pricina mea şi încercările nereuşite ale părinţilor să-şi ascundă copilul, şi pe mine. Văd lacrimile din ochii părinţilor şi simt lacrimile copiilor. Eu sunt Autism. Las jale în calea mea.

     E sunt Autism. Eu doar iau şi nu dau în schimb decât descumpănire şi repulsie. Fur vorbirea şi învăţarea. Fur socializarea şi înţelegerea. Fur “simţul comun” şi, dacă sunt lăsat să o fac, iau totul mai puţin viaţa fizică. Ce las în urmă este aproape mai rău ca moartea. Nu-mi este frică de nimic decât de CURAJ, lucru care, din fericire, văd foarte puţin. Mi-e frică de cei care se ridică şi iau atitudine împotriva mea şi îndrăznesc să se lupte cu mine şi cheamă şi pe alţii în această luptă. Mi-e frică de cei care încearcă să facă puţin bine victimelor mele în familie şi societate. Mi-e frică de cei care împing înainte deşi eu sunt cel care trage. Mi-e frică de ziua când voi fi eradicat de pe planetă.

     Totuşi, nu mi-e foarte frică acum. Nu e nevoie. Eu sunt Autism şi pun pariu că mă cunoaşteţi sau ştiţi despre mine. Sau dacă nu, mă veţi cunoaşte în curând. Mărşăluiesc înainte mai repede ca niciodată. Caut alţi copii tot timpul. Caut alţi copii să consum şi alte vieţi să distrug. Mi-e groază de ziua când se va privi la mine cu milă sau – mai rău – cu înţelegere pentru că în acea zi voi începe să mor.

     Dar între timp sunt în siguranţă, liber să bântui tot mai mult. Liber să aduc durere şi suferinţă, ceea ce fac atât de bine. Sunt într-o misiune şi am mult de muncă şi din fericire nimeni nu mă opreşte încă.

... Salut. Daţi-mi voie să mă prezint:

 -  Mă cheamă Autism. Poate mă cunoaşteţi sau ştiţi despre mine. Dacă nu,  nici o grijă ,  mă veţi întâlni curând …"

            

TU poti sa ne ajuti - directioneaza 2% catre un copil cu autism !

   Acum aproape un an, am inceput sa ne " zbatem" pentru infiintarea unei asociatii , prima de acest gen din orasul noastru, atat pentru Cosmin , cat si pentru alti copii " speciali"...La acel moment nu stiam exact unde vom ajunge, dar  am plecat la " drum" cu speranta si credinta in suflet ca prin intermediul unei astfel de organizatii , viitorul va arata mult mai bine decat prezentul.... Am fost primul glas care a " vorbit " pentru acesti copii,  dar in timp am devenit un " cor" ,  pentru ca intr-adevar parintii vin spre noi si incet incet se formeaza o echipa redutabila de mamici motivate sa lupte pentru o cauza comuna....In sprijinul misiunii noastre au venit si specialisti si reprezentanti ai comunitatii locale , astfel ca desi infiintata atat de recent , asociatia noastra deja are realizari importante si speram ca ea va "creste" din ce in ce mai frumos  in viitor...Pe blog-ul asociatiei pueti afla mai multe despre reusitele noastre  ...
http://autism-galati-apca.blogspot.com/

  Acum il puteti ajuta pe Cosmin , dar si pe alti copii cu autism incrisi in asociatia APCA ( Asociatia de Sprijin pentru Parintii si Copiii cu Autism Galati ), directionand 2% din impozitul datorat statului roman fara nici un efort financiar din partea dumneavoastra. Cu alte cuvinte, daca nu va exercitati acest drept, cei 2% va vor fi retinuti oricum , de catre stat. 
   Prin acest mecanism puteti decide modul in care sunt cheltuiti 2% din impozitul datorat pe venit, directionand aceasta suma catre o organizatie neguvernamentala ( entitate non-profit), in cazul de fata - Asociatia de Sprijin pentru Parintii si Copiii cu Autism Galati ( APCA ).
   Practic, cetateanul care opteaza sa directioneze cei 2%, "spune " statului modul in care vrea sa fie cheltuita o parte din impozitul sau.

DE CE SA DIRECTIONEZI 2% CATRE UN COPIL CU AUTISM ?

     Numarul copiilor diagnosticati cu tulburari de spectru autist este din ce in ce mai mare. In fiecare saptamana, apar cazuri noi si din ce in ce mai multi copii au nevoie de servicii specializate si este important de stiut ca o mare parte dintre ei pot face progrese remarcabile ajungand sa fie recuperati. Au nevoie insa de o depistare timpurie a tulburarii, de implicare din partea familiei si de terapie intensiva, materiale de lucru din cele mai diverse , medicatie lunara care nu este inclusa pe lista celor gratuite , logopedie, kinetoterapie etc. Vorbind si de terapie intensiva , costurile lunare sunt extrem de mari.
      Acum puteti ajuta insa si dumneavoastra, directionand 2% catre sustinerea acestor copii. 
   Daca te-ai hotarit sa folosesti aceasta oportunitate si ai ales ca beneficiar asociatia noastra, noteaza datele de identificare entitate non-profit:

  Asociatia de Sprijin pentru Parintii si Copiii cu Autism Galati
  Cod de inregistrare fiscala ( C.I.F. ):29189030

1.  Daca anul trecut ( 2011) ai avut venituri DE LA UN SINGUR LOC DE MUNCA (salariu): Completeaza Formularul 230, “Cerere privind destinatia sumei reprezentind pana la 2% din impozitul anual” La capitolul B, foloseste datele Asociatiei noastre (vezi mai sus). La mentiunea “Suma” nu este necesara completarea, organul fiscal va calcula si vira suma admisa, conform legii. Mai jos puteti descarca formularul 230: http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/decl_230_2008.pdf
2. Daca anul trecut ( 2011) ai avut venituri DIN MAI MULTE SURSE: Completeaza Declaratia 200, “Declaratie speciala privind veniturile realizate” . Pe langa completarea conform obligatiilor legale ce iti revin, completeaza capitolul III, “DESTINATIA SUMEI REPREZENTÂND 2% DIN IMPOZITUL PE VENITUL ANUAL DATORAT”, punctul 2, “Sponsorizare entitate nonprofit” cu datele Asociatiei noastre (vezi mai sus). La mentiunea “Suma” nu este necesara completarea, calculul va fi facut automat de Administratia Financiara. Mai jos puteti descarca formularul 200 : http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/decl_200_1_2009.pdf

Precizari importante:

• Formularul se completeaza de mana, de preferat cu majuscule.
• Formularele pot fi depuse personal la organul fiscal de domiciliu sau prin poştă, prin scrisoare recomandată. Recipisa obţinută de la oficiul poştal reprezintă dovada depunerii declaraţiei/cererii în termenul legal prevăzut.
• Si pensionarii pot redirectiona 2% din impozitul platit, completand formularul 230.
• In cazul in care donatorul se afla in alt oras , se va depune formularul 230 la administratia financiara de care apartine acesta si nu organizatia. Adresele Administraţiilor Finanţelor Publice le găsiţi aici: http://codfiscal.money.ro/resurse/adm-fiscale/
  

    Pentru cei de pe raza orasului Galati sau Bucuresti , putem prelua sarcina depunerii formularelor la administratia financiara , daca ne anuntati intentia dvs pe email sau telefonic. ( autism.galati@gmail.com / 07452675454 )

                                                                                             VA MULTUMIM