" DE POTI SA MA AJUTI, NU-NTOARCE CAPUL,

IN LOCUL MEU PUTEA FI ALTUL,

PUTEA FI CHIAR COPILUL TAU

CE BINE CA NU E....SUNT EU... "

vineri, 20 mai 2011

Primele victorii...

...Nu credeam sincer, ca voi pomeni atat de curand despre " victorii" in lupta noastra cu autismul, , dar uite ca D-zeu ne ajuta si incet incet sperantele noastre par ca prind contur....Dupa 9 luni de terapie A.B.A, 4 ore pe zi , dimineata la centrul unde il ducem pe Cosmin , plus cele de acasa, cam 1-2 ore dupaamiaza  pe care le face cu mine si generalizare in tot restul zilei, se vad rezultate care imi dau mari sperante ... Chiar daca drumul e lung si plin de necunoascute, faptul ca progresele reale se vad , nu pot decat sa ma intareasca in convingerea mea ca intr-un fel sau altul, va fi bine...orice ar insemna si acest " bine"...
   Daca la 3 ani, Cosmin, abia spunea cateva cuvinte, maxim 10 si foarte greu, cu toate ca noi incercam disperati sa il invatam altele noi, fara insa nici un rezultat, astazi putem sa ne "laudam" ca spunem aproape orice, deocamdata mai mult promptat ( adica ajutat prin pronuntarea cuvantului de catre adult) ,cateodata stalcit sau pe silabe, dar in sfarsit putem spune ca se " deschide poarta limbajului ", iar acest lucru este un pas urias pentru orice copil afectat de o forma sau alta de autism...
   Urmatoarea etapa fireasca este sa trecem la verbalizarea mai functionala, cu propozitii si intrebari , dar pana atunci mai avem foare mult de "muncit", chiar daca se vad si primele semne ca " avansam" si pe aceasta latura , pentru ca deja a inceput sa raspunda la intrebari, fara prompt verbal, fara nici o imagine in fata sa , care sa-i indice raspunsul corect. Daca mai ieri mi se parea o realizare uriasa daca imi spunea cum face oaia, eu aratandu-i oaia in imagine in acelasi timp si chiar indicandu-i si  raspunsul, acum efectiv ne uimeste cand raspunde simplu si natural la intrebare, " Cum face gasca Cosmin? "...iar el raspunde " Ga, ga, ga"....Stiu ca pentru unii parinti care au copii tipici, aceste lucruri sunt " banale", dar la fel de bine stiu ca pentru un copil cu TSA ( tulburari din spectrul autist), aceste lucruri sunt extrem , extrem de importante, pentru ca recuperarea se face in pasi marunti, din aproape in aproape, iar acolo unde apar astfel de progrese nu poti decat sa-i multumesti lui D-zeu ca ele exista....
   Pe imitatie nonverbala sta excelent, ceea ce ma face sa cred  si sa sper ca din toamna, cand va merge la gradinita normala, la fel, vor exista progrese importante, fiindca avand aceasta capacitate, de a imita cu usurinta pe cei din jur, aflat intr-o colectivitate de copii tipici, nu va avea decat de castigat si de invatat ...Oricum , asa cum ne-a spus si d-l psiholog, a fost extrem de important, faptul ca nu l-am inscris la gradi de anul trecut cand nu facea si nu intelegea mai nimic, ci acum, cand va avea " in spate", un an de terapie A.B.A si va fi cu mult mai pregatit din toate punctele de vedere....
   Tot la capitolul victorii trebuie aici sa  mentionez ca am avut sansa sa aflam la timp despre acest centru , singurul din oras, unde se practica terapia A.B.A., si unde o mana de tineri coordonati de D-l si D-na psiholog T., fac tot ce pot pentru binele atator copii.... Acum stiu si inteleg ca A.B.A nu poate face oricine, si nu oricine poate lucra cu astfel de copii, A.B.A e o stiinta dezvoltata in zeci de ani si in care se studiaza si se invata  in continuu, iar cei care se incumeta sa porneasca pe acest drum, sunt oameni de admirat si de apreciat . Acum inteleg de ce mi-a fost " stopat" elanul de la inceput, cand imi doream sa fac atat de multe, la masuta , dar de fapt stiam atat de putine... Abia acum , dupa ce am citit atatea din cartile cu care m-am "echipat" serios, dupa toate sedintele de informare de la centru, dupa toata perioada de inceput si de adaptare la exercitii a lui Cosmin , stiu cat de bine a fost pentru el ca acasa am inceput treptat, de  la 5 min ajungand astazi la o ora-maxim 2  pe zi  la masuta doar cu mine,atat cat stiu si pot face cu el la ora actuala, in afara de generalizarea de pe tot parcursul zilei ( adica implementarea lucrurilor invatate la masuta sau a principiilor ABA in alte situatii, medii sau situatii diferite, intr-un mod cat mai natural posibil) .
   Oricum drumul ramane in continuare lung in fata noastra, fara nici o certitudine de la inceput, fiindca fiecare copil vine cu potentialul lui, intervin apoi o serie de alti factori cum ar fi varsta la care incepe terapia , gradul de afectare,  potentialul echipei  care lucreaza cu respectivul copil, gradul de implicare al familiei in terapie si nu in ultimul rand capacitatea financiara a familiei de sustinere a terapiei fiindca deocamdata la noi costurile atat de mari ale terapiei sunt suportate doar de catre parinti....
  Ca o paranteza, as vrea sa scriu si despre ultima vizita la medicul de familie, o doctorita pe care o apreciez destul de mult, iar respectiva vizita chiar m-a bucurat dintr-un anumit punct de vedere dar si mi-a lasat un gust amar din altul.... Asadar am fost cu baiatul pentru o problema la o maseluta iar ea, stiind ca baiatul e autist, a ramas efectiv uimita si la sfarsit mi-a spus ca " asta NU e copil cu autism, s-a lnisitit cand a inteles ca s-a terminat consultatia, a primit bomboana si mi-a facut papa...etc", ea avand in evidenta un copi de 5 ani, mult sub Cosmin...Am zambit ( amar in sufletul meu, spunandu-mi " ce n-as da sa fie asa"), apoi i-am explicat  faptul ca daca dansa  il percepe atat de bine este doar rezultatul unor eforturi enorme si mai ales al terapiei A.B.A....si totusi , pana la urma m-au incalzit un pic si vorbele ei intr-un anumit mod, bineinteles fara a ma " imbata cu apa rece"...
  Si ca sa inchei aceasta postare  intr-o nota optimista, vreau sa mai scriu ca in aceasta perioada ne-am zbatut destul de mult sa reusim sa infiintam si Asociatia de Sprijin prntru Parintii si Copiii cu Autism- Galati, ne-a ajutat mult si o d-na avocat in elaborarea si depunerea documentatiei, careia ii multumim nespus , astfel ca eu si sotul, impreuna cu inca o mamica, am reusit sa terminam cu toata birocratia de la noi si sper sa anuntam, cat de curand,  ca existam oficial - abia atunci , vom putea sa ne apucam si mai serios de treaba pentru sprijinrea tuturor acestor copii in toate modurile posibile (si tot  atunci poate va fi inteles mai bine si titlul acstui blog ...)....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu